Tehnici folosite :

1. Clarobscur

 

      De multe ori clar-obscur, este un termen desemnând un procedeu grafic și pictural cu ajutorul căruia se obține redarea volumelor, perspectivei și a "adâncimii" unei imagini fie prin redarea gradată și clară a umbrelor și a luminii, fie prin folosirea contrastelor puternice între lumină și întuneric.

Cuvântul clarobscur provine din cuvântul italian compus chiar-oscuro, scris mai apoi chiaroscuro, însemnând redarea clară a părții luminate și a celei lipsită de lumină sau redarea clară a luminii și a întunericului.

      Termenul de chiaroscuro a fost de asemenea aplicat, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, unei tehnici de tipărire, care dă rezultatele cele mai concludente artistic în aquatint și xilografie, respectiv în desenele în peniță. Tehnica presupune o cunoaștere foarte precisă a tehnicii de redare a perspectivei, a efectelor fizice și vizuale ale reflexiei și refracției luminii, precum și a umbrelor. Exact ca și în pictură, chiaroscuro definește obiectele în spațiu fără existența unei linii de contur, doar prin contrastul de lumină dintre obiectul redat și fundal.

2. Sfumato

       Este un termen, folosit pentru prima dată de Leonardo da Vinci, desemnând o tehnică folosită în pictură care suprapune multiple straturi translucide de culoare ce sunt aplicate în tușă extrem de subțire, asemănătoare tușei de culoare folosită în acuarelă, pentru a reda senzația de formă, volum și adâncime.

       Termenul de sfumato se mai poate referi, în particular, la o modalitate de amestecare, respectiv de tranziție a culorilor, atât de fină încât nu se poate distinge vreo zonă de trecere de la o culoare la alta.

În limba italiană cuvântul sfumato înseamnă amestecat, având conotații legate de adjectivul fumegos, corespunzător substantivului fum. Leonardo da Vinci descria tehnica folosită și etichetată de el sfumato ca fiind "fără linii sau delimitări, în maniera fumului sau a a unei imagini nefocalizate."

Unul dintre cele mai bune exemple de folosire a tehnicii sfumato într-o pictură este pictura lui Leonardo însuși, Mona Lisa.
 
3. Trompe l'œil 

        Din francezul tromper = "a înșela", "a induce în eroare" și l'œil = "ochiul",  este o tehnică artistică, utilizată în pictură, în scopul creării iluziei de tridimensionalitate.
 Această tehnică a fost utilizată de greci și romani în cadrul picturii murale. Un exemplu edificator îl constituie ansamblul de la Pompei. Erau reprezentate ferestre, uși, holuri pentru a se crea iluzia unui spațiu mai mare.